Șeful arhitecților a anticipat dezastrul urbanistic. Soluția autorităților: să îmbrace pereții cu glicină
Finalizarea lucrărilor la parcarea subterană din vecinătatea Teatrului Național Marin Sorescu arată că zona a fost practic ucisă din punct de vedere urbanistic. Deși în memoriu de prezentare depus la Agenția pentru Protecția Mediului Dolj, firma de proiectare SC PROINTEC Romania SRL susține că după terminarea execuției urmează ”să fie refăcut spațiul verde și replantată vegetația de înălțime joasă și medie și refăcute aleile pietonale”, realitatea de la fața locului ne arată altceva.
Este aproape de neînțeles de ce pentru aleile pietonale s-a optat pentru asfalt și nu pentru piatră cubică, granit sau chiar pavelele de dinainte.
O altă surpriză a proiectului este apariția a nenumărate clădiri la suprafață. Asta deși firma proiectantă ne asigura că „singura oglindire exterioară fiind accesul în parcaj, atât al vehiculelor cât și al pietonilor pe scări și lifturi”. Ce a ieșit este de-a dreptul horror. Multe scări, balustrade ordinare și pereți inestetici.
Șeful arhitecților din Oltenia, Radu Ionescu, a anticipat dezastrul urbanistic. Ionescu spune că soluția tehnică aleasă a fost una care a dus la distrugerea parcului. Ionescu consideră că în proiectul urbanistic ar fi trebuit să se stipuleze foarte clar că aspectul parcului să fie refăcut indiferent ce este în interior, în pământ.
”Modul de realizare a parcării subterane propus este foarte discutabil, în special privind modul de finalizare, deci „coaja. Parcul teatrului va fi integral sau în cea mai mare parte excavat, se vor face acolo casetele de parcare şi va fi reacoperit, astfel încât nu se mai poate reproduce în nici un fel imaginea parcului actual. Vor fi nişte dale de beton puse peste parcările respective, cu acoperire care nu permite vegetaţie. Geometria actuală este strict legată de proiectul teatrului şi este făcută de reputatul arhitect Iotzu, fiul arhitectului care a făcut blocul Casa Albă şi care a participat împreună cu Ion Mincu la finalizarea clădirii primăriei. Iar el, Iotzu, a făcut Teatrul Naţional din Craiova, o construcţie de enormă valoare, cea mai valoroasă construcţie modernă, care este propusă pentru a fi integrată în lista monumentelor de arhitectură şi unanim este recunoscută ca fiind mereu nouă. (…) OAR a făcut o invitaţie echipei de proiectare, care a venit şi a prezentat proiectul parcării. Din păcate, nu am avut informaţia derulării acestui proiect, iar momentul în care s-a purtat această discuţie era momentul în care proiectul a ajuns într-o parte finală a lui, care se numeşte proiect tehnic, chiar şi cu elementele de urbanism. Proiectul urbanistic ar fi trebuit să pună în condiţiile lui ca aspectul parcului să fie refăcut indiferent ce este în interior, în pământ. Problema este că se ştia de parcaj, dar faptul stupefiant este că s-a ales o variantă pentru a distruge acest parc. E bine că o să ne punem maşinile, dar ne pierdem imaginea. Care cântăreşte mai mult, partea practică şi economică sau cea estetică şi culturală? Nu ştiu cu ce monedă se pot echivala”, declara Ionescu în urma cu ceva timp într-un interviu pentru Gazeta de Sud.
Soluția găsită de autorități: să îmbrace pereții cu glicină. Glicina este o planta perena, cataratoare, cu un coronament foarte bogat, fiind capabila sa imbrace complet o fatada, un gard sau sa formeze bolte, dintr-o singura radacina. Glicina poate ajunge şi la 10-15 metri înălţime dacă este lăsată să crească liberă.
SC Prointec România SRL a câștigat licitația pentru proiectarea parcării subterane în august 2011, potrivit SEAP. Execuția lucrării, câștigată de Mitliv-Polystart, a început în martie 2014.
Interesant este că în caietul de sarcini pentru proiectarea parcării subterane municipalitatea cerea explicit ca lucrarea să nu modifice configurația parcului. ”În tema de proiectare se mai solicită ca să se aibă în vedere faptul că parcarea subterană nu trebuie să modifice configuraţia parcului. Pentru a se păstra vegetaţia existentă, autorităţile recomandă proiectantului să prevadă un strat de pământ de 1 sau 1,5 metri pentru fixarea plantelor şi arborilor. Per total, Primăria Craiova i-a impus proiectantului ca parcarea să fie funcţională, dar să nu iasă din peisajul urban impus de renumitul arhitect Constantin Iotzu”, scria Cuvântul Libertății în ediția din 9 iunie 2011.
Ce a ieșit se vede cu ochiul liber, oricum te/ai uita și de unde ai face-o, parcarea subterană nu are nimic în comun cu peisajul urban impus de Constantin Iotzu. Și cum parcarea subterană este finanțată din fonduri europene, municipalitatea este obligată să nu modifice proiectul timp de cinci ani.
