- ora 10.30. Primele contacte şi negocieri cu ofiţerii aflaţi la comanda dispozitivului, cărora li se cere: să nu folosească armamentul, să fraternizeze cu demonstranţii şi să permită accesul spre piaţa din faţa comitetului judeţean PCR. Se propune medierea unui dialog cu reprezentanţii puterii, aflaţi în sediul comitetului municipal al PCR• “[…] m-am dus la comandantul militarilor şi l-am implorat să nu ordone foc. A promis că nu va face lucrul acesta, dacă stăm pe loc. S-a ţinut de cuvânt”.(Doc. Asoc. “22 Decembrie ’89” – Avioane Craiova)
- Dialogul continuă. Grupul care participă la negociere e din ce în ce mai numeros. Ofiţerii sunt în cumpănă, aproape cedează. Acceptă să trimită mesajul demonstranţilor în sediul comitetului municipal. Minute de aşteptare. Răspunsul întârzie.
- ora 11.00
- La posturile de radio şi televiziune se difuzează “Decretul prezidenţial cu privire la instituirea stării de necesitate pe întreg teritoriul ţării. Toate unităţile armatei, Ministerului de Interne şi formaţiunile gărzilor patriotice sunt puse în stare de alarmă; se interzic orice întruniri publice, circulaţia în grupuri mai mari de cinci persoane, pe timpul zilei, iar pe timpul nopţii, începând cu ora 23, nu vor circula decât cei ce lucrează în schimburi de noapte.” Circulă zvonul că ministrul apărării, generalul Milea, s-a sinucis. Derută generală. La întrebarea “Ce facem acum?” nu se găseşte, încă, un răspuns.
- Se strigă lozinci:“Libertate!”, “Libertate!”, “Fără violenţă!”. Demonstranţii au mai înaintat câţiva paşi, în ordine, scandând: “Jos cu dictatorul!”, “Noi suntem poporul!”, “Voi pe cine apăraţi?” “Ceauşescu judecat pentru morţii din Banat!“, “Şi voi aveţi copii!”. Deşteaptă-te române! răsună din mii de piepturi. Soldaţii sunt însă nemişcaţi. Se continuă cu lozinci: “Ceauşescu judecat pentru morţii din Banat!”, “Armata e cu noi!”
- În spatele dispozitivului, către colţul hotelului “Pallace”, grupuri de oameni. Ofiţerii se plimbă neliniştiţi în dispozitiv.
- Se cere să se facă linişte. Se ţin discursuri:
- “Nu, nu mai putem continua! Nu mai putem merge înainte! Ne-am împotmolit. Am intrat în noroi până la gât şi continuăm să ne afundăm. Muţi şi cu durerea în suflet, închidem ochii fără a striga disperaţi după ajutor. Auzim voci, imense voci de lângă noi, de lângă casă, din centrul oraşului, din oraşele apropiate, din toată ţara, din ţările vecine, din ţările îndepărtate, din ţările cele mai îndepărtate. Chiar şi din ceruri auzim voci, care se roagă pentru noi. Se roagă să nu murim. Dacă murim, să nu murim astfel, înecaţi în mocirlă! Să murim demni şi omeneşte! Să murim, dar să nu fim omorâţi!
- Am senzaţia că mă opresc din scufundare. Deschid ochii şi văd deasupra mea oameni în uniformă, cu ţeava puştii îndreptată spre mine. Îmi fac rugăciunea. În fracţiune de secundă mă gândesc la cei dragi, la cei obidiţi, la mine. Mă rog pentru soarta celor rămaşi. Încă o ţeavă de puşcă se îndreaptă către mine, şi încă una, şi încă multe altele.
- În timp ce se citeşte textul, se aude ca un tunet vocea demonstranţilor: “Acum ori niciodată!”, “Ceauşescu, nu uita, va veni şi ziua ta!”, “Craiova e cu ţara!”.
- Se strigă minute în şir: “Hoo, tiranii!”, “Jos cu asasinii!”. Oratorul continuă. Entuziasm, urale: “Ura!“.
- Altă rundă de negocieri cu ofiţerii. Mulţimea scandează: “Jos Ceauşescu!”, “Vrem alegeri libere!”, “Nu poporul l-a ales la al XIV-lea congres!”, “Şi voi sunteţi români!”, “Fără violenţă!”.
• Soldaţii sunt cu armele la picior şi capetele plecate. Ofiţerii încă discută cu liderii demonstranţilor care nu şi-au pierdut speranţa. Insistă, insistă susţinuţi de vocea mulţimii:“Fără violenţă!”, “Armata e cu noi!”, “Acum ori niciodată!”. - Apel către militari: “Uniţi-vă cu noi!”, “Şi noi am fost soldaţi, dar nu am tras în fraţi!”. Demonstranţii din strada Romul forţează barajul. Câţiva pătrund în dispozitiv. Sunt răsplătiţi cu aplauze. Ofiţerii se agită. Încearcă să stăpânească situaţia. Ce să facă? Să recurgă sau nu la armament? Spre cinstea şi onoarea lor, nu o vor face. Ştiu şi ei ce s-a întâmplat la Timişoara. Şi la Bucureşti. Din nou, lozinci: “Libertate, libertate!“. O voce: “Înainte cu mine!”, “Hai acum!”, “Armata e cu noi”. Tot mai mulţi demonstranţi pătrund în dispozitiv.
- Tunul de apă este pregătit. Aruncă la intimidare jeturi de spumă în asfalt, spre direcţia demonstranţilor. O femeie panicată ţipă: “Nu, nu!”. Un tab face manevre, deplasându-se către intrarea în grădina English – Park.
- Demonstraţie de forţă?! Cedare?! Jeturile nu s-au oprit. Nu fuge nimeni. Fluierături. Se strigă:
- Fără violenţă!”, “Jos cu Ceauşescu!”, “Nu avem nimic cu voi!”. Ofiţerii se agită. Ridică braţele când ameninţător, când neputincios. Se retrag. Dispozitivul militar aproape nu există.
- Mulţimea invadează piaţa, venind dinspre străzile Romul, A. I. Cuza şi hotelul “Pallace”. Sub semnul lui “Fără violenţă!”, soldaţii sunt îmbrăţişaţi şi ovaţionaţi: “Armata e cu noi!”. Urale de bucurie.
- Demonstranţii ocupă scările sediului comitetului municipal PCR, strigând: “Nu vă fie frică, Ceauşescu pică!”, “Şi armata e cu noi!”, “Timişoara, Timişoara!”, “Jos cu dictatorul, noi suntem poporul!”. Urale de bucurie. Braţele ridicate în semn de victorie. În primele rânduri se află salariaţii I. Av. Craiova.
- PIAŢA CENTRALĂ, ora 11.15 (aprox.)
- O mare de oameni se revarsă din toate părţile spre piaţa din faţa judeţenei de partid, strigând: “Timişoara, Timişoara!”, “Trăiască, trăiască armata românească!”, “Jos cu dictatorul!”, “Ceauşescu judecat pentru morţii din Banat!”, “Libertate, libertate!”, “Fără violenţă!”, “Jos cu Ceauşescu!”, “Oltenii nu sunt laşi!”, “Şi voi aveţi copii!” etc.
- Clădirea era înconjurată de două cordoane de soldaţi ai armatei şi Ministerului de Interne, susţinute de blindate (amfibii, taburi) şi tunuri cu apă.
- Mulţimea solicită conducătorilor politici locali să iasă din clădire. Se strigă: “Timişoara, Timişoara!”, “Ceauşescu la gunoi, libertate pentru noi!”
“Ştefănescu, fi cu noi!” - Ion Traian Ştefănescu, prim-secretar al comitetului judeţean PCR, încurajat de faptul că s-a strigat “Ştefănescu, fi cu noi!”, a încercat să se adreseze mulţimii vorbind din spatele unei ferestre: “Sunt secretarul comitetului judeţean de partid…” (Este dezaprobat.) “Să nu vă dedaţi la acte de dezordine şi indisciplină, aşa cum s-a întâmplat la Timişoara.” (Este dezaprobat)
- Mulţimea îşi caută lideri. Se scandează numele lui Domozină şi (Cornel) Sorescu, cunoscuţi reporteri ai Studioului de Radio Craiova, desfiinţat de conducerea statului. Se face o linie de demarcaţie din cozi de drapele între demonstranţi şi militari. Dialog cu ofiţerii. Soldaţilor li se oferă flori.
- “Vă rog să faceţi linişte! În primul rând…în primul rând şi fundamental pentru oricare dintre noi care este cu judecată, este esenţial ca să păstrăm ordinea şi disciplina…”
- Din mulţime este întâmpinat: “Ce ordine, bă, aia a voastră!“. (Fluierături). Descumpănit, Ion Traian Ştefănescu nu mai continuă.
- Se solicită un dialog cu Ion Traian Ştefănescu. Se fac liste cu reprezentanţi ai mulţimii, de către prof. Vasilescu şi Marian Dalimon.
- “Timişoara, nu uita, Craiova e sora ta!”
- Demonstranţii strigă: “Trăiască, trăiască armata românească!“, “Ceauşescu judecat pentru morţii din Banat”, “Timişoara!”, “Trăiască România, să cadă dinastia!”, “Nu plecăm acasă!”, “Armata e cu noi”, “Cinste lor, cinste lor, cinste militarilor!”, “Timişoara, nu uita, Craiova e sora ta!”, “Ceauşescu, nu uita, a venit şi ziua ta!”
- Se cântă Hora Unirii. Discursuri: “S-a spus că suntem numai o mână de oameni. Nu-i adevărat! Vor veni mii, când se vor elibera de frică”.
- Se scandează: “Cinste lor, cinste lor, cinste militarilor!”, “Asasinul!”, “Moarte lor, moarte lor, moarte Ceauşeştilor!”
- Se strigă: “Să iasă şobolanii!”, “Ieşi afară!”. Sus, la balcon, este fixat microfonul. Mulţimea strigă: “Să intre delegaţia!” O voce: “Hai, că-i dăm jos acuma. I-am terminat!” Fluierături.
La presiunea mulţimii, ofiţerii creează un culoar pentru delegaţi, care urcă pe scările intrării principale a comitetului judeţean PCR. O voce: “Să-i filmeze pe fiecare, să ştim cine au fost!”. Delegaţia urcă scările în uralele de bucurie ale mulţimii. - “Delegaţia de 21 de persoane a fost lăsată să urce pe scări, dar nu i s-a permis intrarea în clădire. În spatele uşilor erau postate trupe USLA. Sub presiunea mulţimii, soldaţii se lipiseră de ziduri. Am coborât scările şi prin bunăvoinţa căpitanului Gorun, de la UM 01047, am intrat în sediul păzit, cu străşnicie, de armată, miliţie, USLA şi civili înarmaţi. I-am cerut lui Ion Traian Ştefănescu să primească delegaţia, dar a refuzat categoric. Discuţia s-a purtat în camera 68”.
(Doc. Asoc. Umanitară “22 Decembrie 1989” Dolj) - Ora 12.59
- Televiziunea şi radioul anunţă căderea lui Ceauşescu: “Clica ceauşistă care a dus ţara la ruină a fost înlăturată . . . ”
- De la balconul hotelului “Pallace”, cineva cu un radio în mână face semne şi strigă:
- Ceauşescu a fugit!“
- Moment de entuziasm în piaţă şi de clarificare a celor care încă mai ezitau. Urale. Cordonul de soldaţi este rupt. Mulţimea năvăleşte spre scările clădirii.
Pătrund în clădire delegaţii mulţimii şi numeroşi alţii (Croitoru Ştefan, Constantin Dilly Şerbănoiu, Radu Berceanu, preotul Lupşor, Dragoş Vasilescu, Adrian Voinea, Nicolae Teodor, Nisipeanu etc.). Primul-secretar PCR şi trupele USLA părăsiseră, deja, sediul. În interior au rămas ofiţerii gărzilor patriotice şi o parte dintre salariaţii de atunci ai instituţiei. - Rapoartele congreselor PCR, operele lui Nicolae Ceauşescu din bibliotecile de birou, ca şi tablourile de pe pereţi ale secretarului general sunt aruncate peste balcoane. Mulţimea le dă foc.
sursa: portalulrevolutiei.ro
