Istoria joacă feste. Ca un făcut pe 22 decembrie 1989, pe frontispiciul Teatrului Naţional afişul zilei anunţă: Arca bunei speranţe. Autorul piesei, Ion D. Sîrbu, exilat în Craiova (“domiciliu obligator”), după ce a trecut prin infernul temniţelor şi al lagărelor comuniste de muncă, “un simbol al rezistenţei cinstite cu mâinile goale (şi curate!)  murise pe 17 septembrie 1989, chiar în ziua în care spectacolul avea premiera. “V”-ul victoriei făcut cu două degete, de pe afişul piesei sale, ARCA BUNEI SPERANŢE, lipit pe clădiri, devine modul simbolic de manifestare al demonstranţilor. Ieşiţi în balcoane şi la ferestre, locatarii îi primesc pe demonstranţi cu urale şi aplauze.