Primul șef de guvern demis printr-un vot de încredere solicitat chiar de el, centristul se pregătește să-și cedeze locul la Matignon celui de-al șaptelea prim-ministru al președinției Macron.
Adunarea Națională a demis luni guvernul lui François Bayrou, care îi ceruse încrederea. În culise, negocierile pentru viitor sunt deja în curs de desfășurare.
Cu privirea în gol și capul plecat, François Bayrou părăsește încet hemiciclul Adunării Naționale . În jurul său, îl urmează mai mulți miniștri, Annie Genevard (Agricultură) și Sophie Primas (Purtătoare de cuvânt), cu fețele închise, în timp ce la o aruncătură de băț, insoumiții, cu zâmbete radiante atârnate peste umeri, par deja să plănuiască ce va urma.
Cu puțin înainte de ora 19:00, luni, așa cum era de așteptat, prim-ministrul, care solicitase încrederea deputaților invocând articolul 49.1 din Constituție, nu a obținut-o. Dimpotrivă. 364 de parlamentari din Palais Bourbon au votat împotrivă, doar 194 pentru. O adevărată dezaprobare, dar previzibilă. François Bayrou și guvernul său au căzut, forțați să demisioneze de acest vot nefavorabil în Adunarea Națională. O premieră în istoria celei de-a Cincea Republici.
Așadar, nu a existat niciun miracol. Condamnat de la început la cădere, François Bayrou a pierdut, așa cum era de așteptat, luni votul de încredere al Adunării, pe care chiar el îl solicitase. Dar prim-ministrul poate că nu se aștepta la o condamnare atât de dură: a primit doar 194 de voturi pentru, 364 împorivă, cu 35 de abțineri. O respingere și mai unanimă decât atunci când predecesorul său, Michel Barnier, a fost cenzurat în decembrie anul trecut. În mijlocul dezbaterii bugetare, șeful guvernului de atunci a fost răsturnat de o majoritate deja mare de 331 de parlamentari, după ce a încercat să adopte proiectul de lege privind finanțarea asigurărilor sociale cu un vot de 49 la 3.
Înaintea căderii lui François Bayrou , președintele grupării Renașterea macronistă, Gabriel Attal, a propus luni încheierea unui „acord de interes general” între „forțele republicane”, astfel încât „cele 18 luni care ne așteaptă să fie utile și nu cele ale blocajelor repetate și ale neputinței publice” . În acest sens, el a declarat că speră ca Emmanuel Macron să numească un „negociator” înainte de a numi un nou prim-ministru, solicitând apariția unei „culturi a compromisului” . Înainte de a-și dezvolta punctul de vedere într-un interviu acordat publicației Le Parisien, publicat după votul din Adunare care l-a răsturnat pe prim-ministru.
