Într-un fel, alegerile de duminică sunt expresia perfectă a crizei de încredere care a cuprins sistemul politic din România: pentru prima dată din 1989, niciunul dintre cei doi candidați la președinție nu provine dintr-unul dintre partidele politice principale care au guvernat mai mult sau mai puțin continuu de la revoluție încoace.
Ambii candidați susțin că sunt politicieni „antisistem” care vor combate corupția de sus în jos.
Dar aici se termină asemănările. Aceasta a fost o campanie intensă care a divizat deja țara în două. Cursa pare strânsă. Acuzații furioase de campanie nedreaptă au fost deja formulate împotriva ambelor părți – înainte ca rezultatul să fie măcar cunoscut.
Favoritul, care a ieșit în fruntea primului tur al cursei prezidențiale de acum două săptămâni, este George Simion, în vârstă de 38 de ani, un activist de extremă dreapta. Un naționalist mândru și energic, el a vorbit despre reunificarea României cu Moldova vecină, copiază în mod conștient strategia lui Donald Trump (purtând chiar și propria șapcă roșie MAGA). De asemenea, a promis că va pedepsi figurile corupte ale sistemului care le-au negat românilor drepturile democratice (și a lansat amenințări la adresa criticilor din mass-media din alte părți).
Adversarul său, Nicușor Dan, este primarul independent, blând și centrist al Bucureștiului, capitala cultă aflată la 350 de kilometri de peisajele gotice ale orașului Alba, în câmpia blândă și uniformă din sudul României.
Este o ciocnire între moderație și populism care răsună în același ritm care animă bătăliile politice din Europa și dincolo de aceasta – din America până în Germania, Franța, Olanda, Marea Britanie și Italia. O mare parte dintre alegători își doresc o schimbare și sunt pregătiți ca lucrurile să ia o întorsătură urâtă pentru a o obține.
